Bijuterii şi accesorii lucrate cu drag pentru iubitorii de handmade. Alege unicitatea, calitatea si frumusetea
Bijuteriile – traditie si port
Rolul şi evoluţia bijuteriilor începând cu antichitatea
Încă din antichitate se punea preţ pe bijuterii. Femei sau bărbaţi, pasiunea pentru bijuterii era încă un motiv în plus pentru dispute sau împăcări. De multe ori reprezentau statutul social însă aveau în special un rol decorativ.
Odată cu perindarea secolelor interesul pentru bijuterii a crescut, iar întrucât materialele din care erau realizate au rămas aceleaşi metale şi pietre preţioase, acestea rămâneau, la fel ca şi mai înainte, accesibile doar claselor superioare.
Primele broşe ajunse la noi până azi sunt broşele din epoca bronzului, însă se presupune că acestea doar le-au înlocuit pe cele din ceramică sau os existente mai devreme.
Broşele aveau rol practic şi desemnau etnia şi clasa socială. Fibula la romani, şi nu numai, încheia toga şi mai era şi parte a echipamentului militar.
Începând cu epoca victoriană, broşa prinsă în păr, mai ales cea cu portret, desemna doliul persoanei ce o purta.
La fel ca şi broşele, încă din antichitate brăţările aveau un rol practic, de protecţie a mânii, fiind folosite de arcaşi.
Cele mai vechi brăţări ajunse la noi până azi datează cu anul 5000 î.H. şi vin din Egiptul antic. Probabil că cele mai cunoscute brăţări sunt brăţările scarabeu, scarabeul fiind şi unul dintre cele mai recunoscute simboluri ale Egiptului antic, reprezentând regenerarea şi învierea. Majoritatea mumiilor descoperite aveau pe mână anume acest gen de brăţară.
O tradiţie mai recentă de port a brăţărilor, întâlnită în special în Bulgaria, implică legarea unei aţe roşii şi a uneia albe în jurul încheieturii pentru a grăbi sosirea primăverii. O tradiţie similară se întâlneşte şi la noi (cea a mărţişorului), la greci şi la alte popoare – toate având ca origine crezuri vechi politeiste.
În India, numărul şi genul brăţărilor purtate de o femeie denotă statutul său matrimonial.
Sunt de asemenea foarte populare brăţările din sticlă care, fiind purtate în grup, emit sunete de clopoţel în timpul mişcării braţului. Copii poartă de obicei pe mână sau la gleznă brăţări subţiri de aur.
O altă tradiţie din America Latină impune portul brăţărilor împotriva ochiului rău. Nou născuţii trebuie astfel, să poarte o brăţară de aur sau un pandativ care să aibă inclus un coral roşu sau negru. Se crede că acestea ar proteja împotriva farmecelor.
Un alt gen de bijuterii sunt cele Karma, care se disting nu prin designul lor ci prin presupusele beneficii care le poate aduce celui care le poartă. Cei care cred în karma, talismane şi puterea pietrelor pot purta acest gen de bijuterii, crescând astfel, prin puterea gândului, probabilitatea unor întâmplări fericite sau miracole. Având în vedere că fiecare are o părere aparte despre ceea ce numim miracol, cei care cred in karma pot vedea miracole în lucruri obişnuite pentru toţi ceilalţi. Este doar o interpretare a realităţii şi nimic mai mult.
Cerceii, sunt poate cele mai interesante bijuterii în materie de evoluţie cronologică. Este de asemenea interesant faptul că portul cerceilor de către bărbaţi nu este o modă nouă, ci este o tradiţie care vine încă din Persia antică şi care odată cu perindarea secolelor, s-a extins în întreaga lume. Basoreliefurile din acea epocă, îi arată pe soldaţi ai imperiului purtând un cercel în ureche.
Există de asemenea multe alte dovezi, inclusiv biblice, că cerceii nu erau purtaţi exlusiv de femei.
Japonia, Ţările Arabe, China – portul cerceilor de către ambele sexe nu avea graniţe atunci, cum nu are nici acum.
În India, aproape tuturor copiilor indiferent de sex li se găuresc urechile în cursul unei ceremonii religioase, încă înainte de împlinirea vârstei de cinci ani.
Având în vedere complexitatea subiectului, află mai multe în următoarea postare despre alte curiozităţi care încep cu lumea antică.
